SPINUL

Versuri în proză

Și spinul tot spin rămâne,
Chiar dacă vântul a adus peste el
Galbenul unei păpădii,
Schimbând-i doar culoarea, nu și firea!

O, câtă amăgire în sufletul lui,
Crezând, în propria-i rătăcire,
că a înflorit și el,
Devenind asemenea păpădiei!

Dar veninul din el tot rănește,
Trandafirii și crinii din mijlocul grădinii,
Așezați acolo de Cel Nevăzut,
Dar simțit în taina sufletului
De cei lăsați în grija mâinii Lui!

Nu te amăgi, spinule!
Culoarea împrumutată nu-ți va
Schimbă firea, iar frumusețea de-o clipă nu te va mântui.
Căci în foc îți este sfârșitul,
Așa cum stă scris pe piatră,
de mâna Creatorului!
Cel care a scris Legile și a rânduit
Dreptatea prin Cuvântul Său!